Stiu, suna foarte rece si distant titlul. Nu era rece deloc. Era chiar cald si umed. Tot pe langa raul Li se intampla, oarecum in afara forfotei turistice. Daca as sti numele muntilor vi le-as zice. Ceva cu dragoni, elefanti, camile si alte personaje mai umane, mai fantastice mai traditionale. Imi pare rau ca nu le stiu – erau de-a dreptul impresionante (le-am vazut scrise partial pe o harta).
Scena cuprinde peisajul caracteristic zonei, cu formatiunile muntoase crescute aparent anapoda. In planul de mijloc, case ale unui sat raspandit, iar in fata o balta care parea folosita doar ca sursa de apa pentru irigatii. Vremea a fost inchisa, se apropia ploaia.
ce peisaj….parca-i rupt din s.f.-uri. nu seamana deoc cu ceva de pe la noi. dar e foarte calduros locul. mie mi-ar placea sa vad asa ceva in fata ochilor cand ies din casuta. atata viata verde!
🙂 păi ce să zic? Te aşteaptă locul. Da, e ciudat la început. Peisajul e de-a dreptul ireal, mai ales că prima oară probabil îl vezi în oraş şi nu îţi închipui cum ar fi :). După o vreme însă te obişnuieşti şi atenţia se mută în alte părţi. Oamenii ăştia, tare nestatornici (adică eu acum m-am inclus la capitolul oameni pentru că de fapt e o generalizare subiectivă – hmm cine zicea că nu mă laud?)