La cateva zeci de km Sud de Guilin se afla Yangshuo, un oras de 300000 locuitori ce s-a dezvoltat in ultima vreme ca principala statiune turistica de pe raul Li. Totul se invarte in jurul turismului aici. Transportul in comun e foarte bine pus la punct si completat cu o multime de firme particulare care la cerere ofera felurite tururi in zona. Aproape orice se aranjeaza prin intermediul hotelurilor. De fapt, in zona centrala, toate cladirile par sa fie hoteluri. Spatii identice in cladiri sunt amenajate diferit, fiecare incercand sa atraga privirea turistului ocazional. In afara de hoteluri se mai gasesc magazine si restaurante. Despre primele n-as putea spune prea multe dar restaurantele sunt foarte variate. Mancarea chinezeasca ramane o surpriza la aproape fiecare comanda dar vinetele chinezesti cu usturoi au fost bune si predictibile peste tot unde le-am comandat din lipsa de imaginatie sau curaj. Desigur ca nu lipsesc tarabele si vanzatorii cu sacosa. Ba chiar sunt aparitii importante ca numar pe strazile orasului. Si inca foarte agresivi. Totul incepe cu „hello” si „where are you from” spuse dintr-o data si repetate insistent. Daca apuci sa raspunzi urmeaza uimirea si nedumerirea si apoi oferta produselor. Fiecare refuz nu face altceva decat sa inlocuiasca produsul cu un altul si apoi cu un altul si tot asa. Daca refuzul persista atunci preturile incep sa scada sau discutia se transforma intr-un torent de intrebari in engleza-chineza.
Atractia principala este peisajul prin care si-a facut drum lenesul rau Li. Vazut de sus, ar putea arata ca un carton neregulat de oua cu vai fertile si inaltimi abrupte, cu forme ciudate, acoperite de vegetatie stufoasa si de nepatruns. Hartile locului sunt departe de a fi precise, riguroase sau complete in schimb sunt pline de nume fantastice ce scot in evidenta imaginatia folclorului local. Batrani, bunici, maimute, camile, dragoni cu insusiri fantastice privesc catre mare, tin in mana obiecte sau au diverse trairi. Dincolo de nume, peisajul este remarcabil chiar si pe vreme mai putin frumoasa. O plimbare cu pluta pe rau ofera sansa descoperirii imaginilor celebre ale zonei cum ar fi cea de pe bancnota de 20 yuani. Plimbarea pe rau trebuie facuta insa dimineata cat mai devreme pentru ca raul se aglomereaza repede cu o puzderie de plute cu motor sau vapoare pline de turisti zgomotosi si cu chef de bataie cu apa (pompe speciale de apa se pot cumpara fara probleme)
De vazut sunt si numeroasele pesteri din zona amenajate pentru diverse distractii. Pe langa punctele turistice marcate pe harta si vandute convenabil prin intermediul hotelurilor se afla satele de fermieri accesibile prin tururi private sau plimbari cu bicicleta. Biciclete de inchiriat se gasesc tot la hoteluri asa ca plimbarea prin zona nu e doar o posibilitate ci o varianta de a petrece timpul pe care multi turisti o aleg. Satele sunt variate, unele sarace, cu oameni zambitori si curiosi la vederea strainilor, altele mai instarite, cu bagaj istoric important, transformate in obiective turistice, cu case de bilete cu tot. Diverse activitati din viata de zi cu zi pot fi vazute la trecerea cu bicicleta pe cararile inguste dar pietruite dintre sate sau cele de printre case. Oamenii au grija de animale (bivoli de apa, porci sau pasari), muncesc diversele culturi cea mai raspandita fiind cea de orez dar foarte prezente sunt si cele de diverse legume, mandarine, pomelo si altele pe care nu le pot numi.
Cei mai vizibili sunt batranii care au grija de copii foarte mici. Ceilalti sunt cel mai probabil plecati la oras unde se castiga poate mai bine din servicii sau poate la piata cu diverse produse spre vanzare. Uimitor, de camp pare sa nu se ocupe nimeni – foarte putini sunt cei care lupta cu soarele puternic sau aerul incins si umed de peste zi. Nici bivoli nu reusesc sa stea prea mult la pascut fara sa se cufunde din cand in cand intr-unul din numeroasele iazuri sau izvoare din zona. Chiar si o baltoaca cu suficient noroi e preferata caldurii insuportabile.
Satele sunt linistite si tacute, singura forfota e provocata de turisti in cautarea vreunui pod al dragonului. Iar acolo unde sunt turisti sunt si bani asa ca trecerea apelor de pe o parte pe cealalta ofera detinatorilor de plute ocazia castigului usor si bogat. Oricum turistii trebuie ajutati asa ca raspunsul la orice intrebare formulata sau nu este invariabil o plimbare cu pluta.
Turismul face deja parte din viata locului si produce schimbari drastice in viata oamenilor si in peisaj. Pe deoparte drumurile se imbunatatesc, confortul creste, deschiderea catre lume e din ce in ce mai resimtita. De cealalta parte numarul demasini si implicit poluarea creste, ritmul de viata devine mai alert ca sa faca fata maselor de turisti si competitiei pentru o bucata din comoara pe care ei o aduc. Traditiile si modul de viata mostenit din generatii se pierd sau se pastreaza doar ca spectacol sau curiozitate generatoare de profit. Asa s-a intamplat cu pescuitul cu cormorani, imbracamintea traditionala si probabil si cu altele. Prin satele sarace mai rupte de tavalugul turismului cu grupuri organizate si zgomotoase, reclame luminoase, tarabe cu pietre si snururi colorate si parcari pentru autocare mai poti vedea oameni stransi la umbra in jurul unei mese unde se joaca carti sau mahjong ori ocupati cu diverse activitati casnice. Acolo timpul pare sa stea si el la o vorba sau la un pui de somn in asteptarea mesei.
Ciudatenii mai exista – doar pentru mine, strain fiind de aceste locuri ce-mi par roditoare si pline de farmec si care fara indoiala sunt bogate in istorie si intelepciunea veacurilor.Ei bine da, aici se mananca si carne de caine alaturi de tipari, broaste, melci, scoici si tot soiul de ierburi. Si nu e doar pentru turisti asa cum ar putea sa apara doar din meniurile restaurantelor ci pentru oricine merge la piata. Modul de preparare primar l-am urmarit din intamplare intr-unul din satele vizitate asa ca ceva detalii pot sa ofer curiosilor.
Chiar daca este turistica si aglomerata, regiunea din jurul orasului Yangshuo merita ca destinatie de vacanta, de calatorie sau de cunoastere.
Hop şi io 