Cred că furnicar e cuvântul cel mai potrivit pentru aşezările astea din inima Cappadociei. Deşi multe din scobiturile din piatră erau chilii de călugări, se găseau suficiente biserici şi probabil alt fel de anexe trebuincioase vieţii la mănăstire.
Încerc să-mi închipui cum se auzea slujba printre văi atunci când călugării preamăreau Cuvântul cântând la unison. Iar după slujbă robele negre se îndreptau care încotro printre văile ascunse şi urcau către chilii pe cărări sau trepte săpate în piatra albă sau roşie, după cum se nimerea. Poate că privind de sus, scena ar fi putut fi descrisă ca furnicar.
