Un lucru care îmi place mult la călătorii în general e că ai ocazia să dai de oameni. Unii te privesc suspicios la început, alţii te primesc cu inima deschisă din prima clipă. Oricum ar fi, majoritatea se bucură la întâlnirea cu un străin.
Aşa a fost şi în Turcia, la Gülşehir (dacă îmi aduc bine aminte) unde am avut ocazia să fac acest portret. Copiii administratorului de sit muzeal care e format dintr-o singură biserică, cu hramul sf. Ioan ne-au deschis uşa de fier şi au avut grijă să nu folosim bliţ. Biserica este săpată în piatră aşa că am avut un fundal minunat şi folosind lumina soarelui, a fost aproape ca în studio.
