despre Pacific, pentru ca el este eroul in pozele care urmeaza. Propun adica un joc de imaginatie si de transpunere in cadrul imaginii. Un cuvant sau mai multe, inspirate din imagine sau inspirate de starea traita (intamplator sau nu) in momentul lecturii.
Pentru curiosi, pozele sunt facute in Lima, la malul Pacificului acolo unde am avut ocazia neasteptata de a face o baie in ocean.
Incep eu. Daca raman singur cu exercitiu ramane sa va multumesc ca nu ati exprimat cuvinte ca: plictiseala, greata, tampenie 
pace – vazut de pe faleza, oceanul pare un lac. Fara valuri, o suprafata aproape perfecta, uniform colorata. Singura deosebire ar fi … intinderea;
forta – imediat cum te apropii, lucrurile se schimba dramatic. Oceanul are o forta nebanuita si asta se vede doar aproape de mal, acolo unde izbeste cu putere in pietrele spalate ritmic de valuri inspumate
dependenta – odata ce incepe sa-ti placa, microbul devine de neinlaturat. Faci ce faci si te intorci la ocean, sa-l vezi, sa-l auzi, sa-l simti, sa te lasi purtat de el – si faci asta toata viata. Orice scuza e buna, chiar si o scoala de surf.
frontiera – cu uscatul suntem obisnuiti, despre adancuri nu stim multe iar suprafata apei e oarecum monotona si nu dezvaluie prea multe. Dar intre cele doua lumi e un spectacol minunat si fara de sfarsit, plin de detalii uimitoare: miros, zgomot, atingere, gust, culoare si nesfarsite forme care apar si dispar in apa.
stoicism – bine, poate ca exagerez cu asta, dar nu ma pot abtine sa nu-l spun uitandu-ma la piatra aia plina de muschi lovita cu putere si invaluita de ape reci si inspumate ritmic, la fiecare cateva momente. Si totusi e verde si e in picioare.
imbratisare – ce poate fi mai frumos decat sa iei uriasul in brate si sa te lasi un pic purtat de prietenia lui?
intimitate – oceanul stie multe, e un bun ascultator si se bucura odata cu noi
pasiune – lucrurile au un ritm, un ritual, e necesara o pregatire. Atunci unde e pasiune nimic nu devine apasator ba din contra, totul e vesel si usor.
atentie – orice s-ar spune, oceanul impune atentie si admiratie. E suficient sa ciulim urechile ca sa primim secretele lumii.
lectia – de multe ori mi se pare ca suntem inconjurati de lectii. Uneori le percepem prea tarziu ca sa evitam repetarea unor greseli, alte ori nici nu bagam de seama comorile care ni se transmit pe diverse cai. Profesor poate fi oricine iar lectia, chiar daca in diverse forme, se reduce la un singur lucru: iubire.
prea siropos?
