Sibiu s-a schimbat faţă de acum trei ani când l-am văzut ultima oară. Atunci avea ceva neglijent în el. Clădiri lăsate în nepăsare să îndure timpul, străzi cu o aroma de părăsit care te împiedică să mergi mai departe. Acum zona centrală arată cu totul altfel: iarbă verde, flori proaspete, case vesele, copaci îngrijiţi, străzi animate şi îngrijite, info-point-uri la tot pasul. O transfigurare către turism, o reafirmare a tradiţiilor, o comunitate plurireligioasă unde toleranţa şi înţelegerea reciprocă sunt dincolo de orice eseu sau normă. Au apărut lucruri noi: nelipsitele cladiri de sticlă ale momentului, artificii, spectacole orice fel în aer liber, în săli, în hale reciclate din uzura morală a vremurilor mai triste. Cetăţeni şi turişti participă activ şi cu evidentă plăcere la noua viaţă a oraşului. Modernul apare la tot pasul iar tradiţia este cea care îi ofera valoarea; o îmbinare fericită între confort, obiceiuri şi credinţă.
.
